Legea terapiilor complementare
Anexa
PARLAMENTUL ROMÂNIEI -
CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL
L E G E privind organizarea şi funcţionarea activităţilor şi
practicilor
de medicină
complementară/alternativă
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - Prezenta lege are drept scop reglementarea activităţilor şi practicilor de medicină complementară/alternativă care vizează prevenirea îmbolnăvirilor, promovarea sănătăţii, vindecarea bolilor şi optimizarea din punct de vedere biopsihosocial şi spiritual a fiinţei umane.
Art. 2. - În sensul prezentei legi, medicina complementară şi/sau alternativă cuprinde acele practici de îngrijiri de sănătate care nu sunt integrate în sistemul principal al serviciilor medicale de sănătate şi sunt folosite ca terapii adjuvante sau pot înlocui terapiile clasice. Practicile şi activităţile de medicină complementară/alternativă au la bază teoriile, credinţele şi experienţa diferitelor culturi naţionale folosite pentru prevenirea, diagnosticul şi tratamentul bolilor somatice şi psihice.
Art. 3. - (1) Domeniul medicinei complementare/alternative cuprinde practici
şi terapii naturiste, biologice, de nutriţie, terapii manuale, bioelectromagnetice
şi energetice.
(2) Principalele domenii de practică ale medicinei complementare/alternative
recunoscute pe plan mondial sunt prezentate în anexa care face parte integrantă
din prezenta lege. Alte domenii de practică în medicina complementară/alternativă
pot fi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii publice. Pentru fiecare
din aceste domenii se vor crea de către asociaţiile din fiecare domeniu, în
cazul în care nu există deja, standarde ocupaţionale care se revizuiesc periodic
şi se aprobă conform reglementărilor legale în vigoare.
CAPITOLUL II
Dreptul de practică şi organizarea activităţilor de medicină
complementară/alternativă
Art. 4. - (1) Activităţile şi practicile de medicină complementară/alternativă
pot fi exercitate de următoarele categorii profesionale, în condiţiile prevăzute
de lege:
a) medici , medici dentişti şi farmacişti;
b) psihologi;
c) absolvenţi ai altor instituţii de învăţământ superior.
(2) Pentru a deveni practicieni de medicină complementară/alternativă, persoanele
prevăzute la alin. (1) sunt obligate să posede autorizaţia de liberă practică
eliberată conform legii de către Ministerul Sănătăţii Publice cu avizul Centrului
Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar.
Art. 5. - Autorizaţia de liberă
practică de medicină complementară/alternativă se eliberează pe baza următoarelor
acte:
a) diploma eliberată de instituţia de învăţământ superior sau
atestatul ori certificatul de pregătire specifică în domeniu;
b) certificat de cazier judiciar;
c) certificat de sănătate;
d) avizul Ordinului Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă.
Art.
6. - (1) În vederea exercitării medicinei complementare/alternative, practicianul
de medicină complementară/alternativă aderă la Ordinul Practicienilor de
Medicină Complementară/Alternativă.
(2) Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă se organizează
şi funcţionează ca organizaţie profesională, neguvernamentală, apolitică,
având ca obiect de activitate controlul şi supravegherea exercitării profesiei
de
practician de medicină complementară/alternativă.
(3) Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă se organizează
şi funcţionează la nivel teritorial şi naţional.
(4) Regulamentul de organizare şi funcţionare al Ordinului Practicienilor
de Medicină Complementară/Alternativă se aprobă prin ordin al ministrului
sănătăţii
publice .
(5) Autorizaţia de liberă practică a practicienilor de medicină complementară/alternativă
se reînnoieşte obligatoriu la interval de 3 ani de către Ministerul Sănătăţii
Publice cu avizul Centrului Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar.
Art. 7. - Practicarea acupuncturii, a homeopatiei, a apiterapiei, a fitoterapiei, a chiropracticii şi a osteopatiei, a medicinei tradiţionale orientale este permisă numai medicilor, medicilor dentişti sau, după caz, farmaciştilor şi este reglementată de Ministerul Sănătăţii Publice, prin norme.
Art. 8. -
Practicianul
de medicină complementară/alternativă care nu posedă diplomă de medic,
medic dentist sau, după caz, farmacist sau care nu a obţinut autorizaţie de
liberă
practică în domeniul respectiv este obligat să efectueze o pregătire specifică
de scurtă durată recunoscută de
Ministerul Sănătăţii Publice, corespunzător standardelor ocupaţionale aprobate
prin reglementările legale în vigoare.
Art. 9. - (1) Practicianul de medicină
complementară/alternativă care nu este medic, medic dentist sau, după caz,
famacist nu poate exercita anumite activităţi şi practici medicale stabilite
de către
Ministerul Sănătăţii Publice şi Colegiul Medicilor din România şi nu poate
folosi titlurile de doctor, medic, medic dentist sau, după caz, farmacist.
(2) Medicii, medicii dentişti sau, după caz, farmaciştii practicieni de
medicină complementară/alternativă cu autorizaţie de liberă practică eliberată
de
Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentişti din România
sau Colegiul
Farmaciştilor din România pentru un anumit domeniu, pot trata anumite afecţiuni
corespunzătoare domeniului respectiv şi pot prescrie anumite medicamente/tratamente
complementare şi/sau alternative conform metodologiei stabilite de către
Ministerul Sănătăţii Publice potrivit reglementărilor Organizaţiei Mondiale
a Sănătăţii.
(3) Practicienii autorizaţi în domeniul medicinei complementare/ alternative
care nu sunt medici, medici dentişti sau, după caz, farmacişti pot interveni,
după caz, în completarea şi/sau continuarea terapiilor medicale, conform
unor reguli precise de procedură numai cu acordul scris al pacientului,
la recomandarea
scrisă a unui medic .
Art. 10. - Practicianul de medicină complementară/alternativă are dreptul să folosească numai cunoştinţele, mijloacele şi metodele pentru care este autorizat şi atestat, conform standardului ocupaţional aprobat din domeniul respectiv.
Art. 11. - (1) Tehnicile şi practicile de medicină
complementară/alternativă
se desfăşoară în cabinete de terapie complementară/alternativă organizate
conform legii ca societăţi comerciale sau activităţi independente desfăşurate
de persoane
fizice, cu acest obiect de activitate.
(2) Medicii, medicii dentişti sau, după caz, farmaciştii practicieni
de medicină complementară/alternativă îşi pot organiza cabinete medicale
conform
legii.
(3) Denumirea de „centru de îngrijiri de sănătate” nu poate fi utilizată
dacă nu există cel puţin un angajat medic sau asistent medical.
Art. 12. - Practicarea medicinei complementare/alternative este permisă şi în anumite instituţii medicale alături de medicina clasică, alopată, pe baza normelor elaborate de Ministerul Sănătăţii Publice şi Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentişti din România şi Colegiul Farmaciştilor din România.
Art. 13. - Practicianul de medicină complementară/alternativă este obligat să ţină evidenţa pacienţilor trataţi, a metodelor şi a mijloacelor de tratament folosite pentru fiecare caz.
Art. 14. - (1) Prepararea, producerea şi distribuţia
remediilor folosite
de medicina complementară/alternativă este strict reglementată
de Ministerul Sănătăţii Publice.
(2) Autorizaţia pentru producerea şi distribuţia remediilor se eliberează
de către Ministerul Sănătăţii Publice.
Art. 15. - Vânzarea produselor
homeopatice, a medicaţiei complementare/alternative şi a altor remedii se
face în unităţile farmaceutice autorizate
de Ministerul Sănătăţii Publice şi în magazine
autorizate corespunzător normelor legale.
CAPITOLUL III
Drepturile şi accesul pacienţilor la terapii şi practici de
medicină complementară/alternativă
Art. 16. -Toate persoanele au acces liber la tratamente şi practici de medicină complementară/alternativă, reglementate conform legii.
Art. 17. - Persoanele care se adresează unui practician de medicină complementară/alternativă beneficiază de tratament de medicină complementară/alternativă numai după exprimarea, în scris, a acordului de voinţă.
Art. 18.
- (1) Persoanele care
se adresează
unui practician de medicină complementară/alternativă beneficiază
de confidenţialitatea datelor privind starea de sănătate.
(2) Persoanele prevăzute la alin.(1) trebuie să primească
informaţii scrise, accesibile şi uşor de înţeles, pentru
a cunoaşte beneficiile
şi riscurile
la care se expune.
Art. 19. - Practicile şi procedurile de care beneficiază persoanele tratate de medicii, medicii dentişti sau, după caz, farmaciştii practicieni de medicină complementară/alternativă sau de practicienii autorizaţi în domeniul medicinei complementare/alternative sunt stabilite de Ministerul Sănătăţii Publice şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prevăzute în Contractul - cadru şi sunt decontate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
CAPITOLUL IV
Organizaţii profesionale ale practicienilor de medicină
complementară/alternativă şi controlul exercitării activităţilor
Art. 20. - În cadrul Ordinului Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă
funcţionează comisii de specialitate pentru fiecare domeniu de practică de
medicină complementară/alternativă,
care au obligaţia să reglementeze activitatea profesională a practicienilor
din fiecare domeniu specific.
Art. 21. - (1) Ordinul Practicienilor de Medicină
Complementară/Alternativă este obligat să elaboreze Codul de Etică Profesională,
cu sprijinul comisiilor de specialitate .
(2) Codul de Etică Profesională cuprinde drepturile de practică, sancţiunile
disciplinare pentru incompetenţă profesională, restricţii de practică în
caz de incompatibilitate sau de afectare a sănătăţii pacientului.
Art. 22. - Evidenţa practicienilor de medicină complementară/alternativă se ţine în Registrul Unic al Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă care se păstrează la sediul Ordinului Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă şi se comunică obligatoriu Centrului Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar.
Art. 23. - Ministerul Sănătăţii Publice, Colegiul Medicilor din România,
Colegiul
Medicilor Dentişti din România şi Colegiul Farmaciştilor din România
stabilesc, cu consultarea Ordinului
Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă curriculum de studii
pentru instituţiile care pregătesc practicieni de medicină complementară/alternativă
pentru a garanta nivelul de calificare.
Art. 24. - (1) Ministerul Sănătăţii
Publice înfiinţează, în cadrul Centrului Naţional de Perfecţionare din
Domeniul Sanitar, Departamentul de medicină complementară/alternativă
care îndrumă
şi
controlează activităţile în domeniu, inclusiv pregătirea profesională
a practicienilor de medicină complementară/alternativă.
(2) Departamentul de medicină complementară/alternativă acreditează furnizorii
şi programele de formare profesională pentru practicienii de medicină
complementară/alternativă.
CAPITOLUL V
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art.
25. - Încălcarea prevederilor prezentei legi, inclusiv culpa profesională,
atrage răspunderea patrimonială, disciplinară, civilă, contravenţională
sau penală, după caz.
Art. 26. - În aplicarea prezentei legi Ministerul Sănătăţii Publice
emite norme metodologice, în termen de un an de la publicarea prezentei
legi
în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Art. 27. - În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a normelor
metodologice prevăzute la art. 26, toţi practicienii de medicină complementară/alternativă
care desfăşoară sub orice formă activităţi şi
practici de medicină complementară/alternativă vor fi supuşi procedurilor
de autorizare prevăzute de prezenta lege.
Art. 28. - Prezenta lege intră în vigoare la 3 luni de la publicarea
în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 29. - La data intrării în vigoare a prezentei legi orice dispoziţii contrare se abrogă.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR Bogdan Olteanu
PREŞEDINTELE SENATULUI Nicolae Văcăroiu
ANEXA
DOMENII de practică în medicina complementară/alternativă
1. Practici farmacologice şi biologice
• Agenţi antioxidanţi
• Apiterapie
• Terapii pentru creşterea imunităţii
• Terapii metabolice
• Agenţi oxidanţi (ozon, hidrogen, peroxid)
• Argiloterapie
2. Practici herbaliste
• Terapie herbală
• Algoterapie
• Aromaterapie
• Oligoterapie
3. Dietă, nutriţie, stil de viaţă
• Schimbarea stilului de viaţă - life style
• Terapia Gerson
•
T. BI GU
• Terapie macrobiotică, megavitamine
• Vegetarianism
• Feng Shui
• Suplimente alimentare
4. Sisteme alternative la practica medicală
• Acupunctură
• Homeopatie
• Qigong medical
• Naturopatie
• Yoga
• Ayurveda
• Astrologie medicală
• Practici tradiţionale Su Jok
• Medicină tradiţională Chineză - TCM
5. Terapii manuale
• Presopunctură
• Tehnica Dian Xue
• Chiropractică
• Osteopatie
• Metoda Feldenkrais
• Terapie prin masaj tui na
• Reflexologie
• Rofling
6. Aplicaţii bioelectromagnetice şi energetice
• Tratamente cu lumină naturală şi artificială
• Electroacupunctură
• Câmpuri electromagnetice
• Stimulare electrică şi neuromagnetică
• Terapie cu câmp magnetic
• Terapie holografică
• Spectroscopie
• Magnetorezonanţă
• Reiki
• Tehnică radiantă
• Terapie cu biocâmp
• Bioritmologie
• Cristaloterapie
• Cromoterapie